Localitatea Létaváértes a fost înfiimtata prin unificarea comunelor Nagyléta si Vértes , la 1 julie 1970. Numarul locuitorilor este de 7320. Prima men?iune scrisa a localita?ii este abia în secolul al XIII.-lea, dar descoperiri archeologice razle?e atesta prezen?a locuitoritor în zona deja în neolitic.

Localitatea a suferit foarte mult în secole trecute, de multe ori a fost aproape distrusa. Locuitorii ramaoi au avut putere de fiecare data sa ia de la capat firul vie?ii.

Nagyléta între anii 1712-1871 a cucerit rangul de oras rural. Aici a trait familia Irinyi. Irinyi János a descoperit chibritele care se aprindea fara zgomot si Irinyi József figura predominata a "Tionerilor de Martie" din 1848 au fost fii agronomului senior Irinyi János.

Odata lu tratatul de la Trianon, locuitorii de aici au pierdut 40% din terenurile agricole, s–a întrerupt orientarea Oradeana avuta dinainte.

Între anii 1920-1955 a fost resedinta de plasa.

Aici se gaseste, unic în tarâ, un abator de animale care s-a construit deasupra unui rîulet. aurele grânilelor de vie sînt amintirile spectaculoase ale constru?iei populare. Îcasa folclorica din gradina de vie se vad uneltele folosite pentru cultivarea viei si producerea vinului.

Merita aten?ie:   biserica greco-catolica cu oconostazul ei de aranjare neobionuita, monumentul eroirol   din primul si al doilea razboi mondial situat in centrul orasului.

În partea nordica a localitatii se gaseste rezerva?ia naturala "Egyhajúvirág" unde se organizeaza ture pe jos si calare, se ofera cazare si masa in centru de recrea?ie "Piremon", si ferma uniunii ”Gradina-Paduri-Lunci” din Liget.

Datorita dezvoltarii consecvente oras are o infrastructura bine construita. Multe institu?ii din oras rezolva probleme zonale.

Létavértes este centrul "Uniunii Administra?ilor Localita?ilor Liziere".

De la 1. julie 1996, a reprimit, titul de oras.